După cum se știe deja, în ziua de Sfânta Maria bisericile au fost asaltate de Marcel Ciolacu, George Simion și Elena Lasconi. După ce a horit pe faleza Constanței, Nicolae Ciucă a tulit-o la Brașov, unde, împreună cu alți lideri ai PNL, a pus la cale strategia pentru alegeri. Lasconi, în schimb, a dat muntele pe plajă, unde a încercat să facă noi prozeliți pentru USR. Cum liderii puterii au stat cuminți, nu s-au atacat, nu s-au certat, ci de-abia au fost vizibili, hai să vedem mai în amănunt cum stau lucrurile în anemica noastră opoziție.

Lasconi, de la biserică la Vama Veche. Fără maramă

După ce a curtat electoratul conservator, îmbrăcată corespunzător, din prag de biserică în zi de mare sărbătoare religioasă, Elena Lasconi a aterizat în mijlocul mulțimii care s-a recules, de Adormirea Maicii Domnului, la Vama Veche. În mod evident, actuala șefă a USR încearcă din răsputeri să ridice cota partidului căzut în dizgrația românilor anti-sistem. Deși sunt făcute în calitate de prezidențiabil al USR, eforturile depuse de Lasconi nu țintesc neapărat scorul ei la alegerile prezidențiale, ci scorul USR la alegerile parlamentare. Șansa doamnei de a accede în turul II în această toamnă este absolut iluzorie; în cel mai bun caz o poate depăși pe Diana Șoșoacă. Indiferent cât de prost stă Nicolae Ciucă (adversarul direct al lui Lasconi pe zona de dreapta) în sondaje, aparatul de partid al PNL îl va scoate peste Lasconi. Distractiv este că Lasconi nu ține linia dreaptă în campania sa electorală, ci bărzăunește pe unde poate în speranța că va ciupi voturi de peste tot. Motiv pentru care acum o vezi sobră toată și înveșmântată în port popular în mijlocul credincioșilor veniți la slujbă în zi de mare sărbătoare, iar peste câteva ore saltă veselă și dezinhibată în mijlocul petrecăreților de la Vama Veche.

Ars deja cu Șoșoacă, George Simion suflă în ciorba unificării forțelor suveraniste

Odată ce s-a văzut cu AUR admis în grupul condus de Georgia Meloni în Parlamentul European, George Simion are mare grijă să nu mai depășească liniile roșii care pot reeticheta AUR drept „partid nefrecventabil”. Ca urmare, nu numai că nu s-a prezentat la prima întâlnire menită să aducă pacea în zona suveranismului mioritic, dar a și anunțat deja că nu va semna condica nici la a doua convocare ordonată de Șoșoacă – cea de la Brașov, programată a avea loc săptămâna aceasta în avanpremiera Școlii de vară a SOS. Simion nu numai că a declinat public această a doua ofertă, dar a și invocat ca principal motiv invitarea ambasadorului Rusiei la evenimentul SOS. Altfel spus, Simion a avut grijă să transmită și pe această cale Bruxelles-ului că s-a făcut cu adevărat băiat bun. Dincolo de rezervele liderului AUR, trebuie spus că în România de astăzi trebuie luat serios în calcul segmentul electoratului suveranist. Unul distinct de binecunoscutele tabere PSD și anti-PSD, care se trosnesc la fiecare scrutin din 1990 și până acum și care, pe deasupra, poate contoriza peste 25 de procente în cazul în care suveraniștii chiar se vor uni. Deziderat care are șanse minime în 2024, mai ales cu Diana Șoșoacă în fruntea uneia dintre formațiuni, dar asta nu înseamnă că George Simion nu are șanse reale să acceadă în finala prezidențială chiar și fără pol suveranist parafat. Cum însă ecuația prezidențialelor are în continuare prea multe necunoscute, este greu de apreciat acum cât de mari sau de mici sunt șansele ca Simion să intre în turul II pentru Cotroceni. Oricum, existența și importanța segmentului suveranist nu mai poate fi ignorată. Cine îl subapreciază, totuși, o face pe risc propriu.

Cea mai interesantă în această zonă este însă prestația lui Cozmin Gușă – candidat suveranist și el la prezidențialele din acest an. Foarte curios este că acesta îi ține partea Dianei Șoșoacă – candidat cu mult mai puține șanse în comparație cu George Simion. De ce aruncă Gușă anatema asupra lui Simion în timp ce susține că există posibilitatea reală de a se înfiripa un pol politic suveranist în acest an, doar el știe. Din afară, pare mai curând că, suflând în pânzele Dianei Șoșoacă, Gușă nu face altceva decât să omoare din start orice șansă de apropiere a AUR de SOS și invers. Curios.

Geoană încă așteaptă o undă verde

Tot în zona opoziției la actuala putere se încadrează și Mircea Geoană, politician care dă târcoale Cotroceniului încă din 2009. Deși își face de multă vreme campanie pe față, Geoană ezită să declare clar dacă va candida sau nu la prezidențiale. Folclorul politic broda recent pe seama posibilității ca Geoană să renunțe la înscrierea în cursa cotroceniană contra scaunului de comisar european care-i revine României în CE. Iată însă că ultimele zvonuri de profil susțin că premierul Marcel Ciolacu se duce, în această săptămână, la Bruxelles, cu propunerea Victor Negrescu în geantă. Ceea ce înseamnă că lui Geoană nu-i mai rămâne nimic de poftit, mai poate doar să se lupte în trântă dreaptă pentru jilțul prezidențial. Demers sortit eșecului fără susținerea unui partid, dar în mod cert participarea lui Geoană în cursa electorală modifică șansele altor candidați. Cel mai ușor de destabilizat este candidatul PNL Nicolae Ciucă, politician care nu numai că nu reușește să crească în sondaje, dar mai este și candidatul și liderul unui partid despre care se spune că scade la rândul lui în sondaje. Concret, sunt voci care susțin că PNL este departe de scorul de 29-30% cu care a fost cotat pe 9 iunie, în prezent de-abia adunând puțin peste 20 de procente. În sondajele reale, nu în cele cosmetizate pentru uzul public. Oricum ar fi, în mod cert PSD și PNL așteaptă cu înfrigurare să vadă dacă Geoană va candida sau nu, înainte de a-și definitiva perspectivele și campaniile electorale.