Ce mai freamăt, ce mai zbucium (vorba/versul lui Eminescu) pe scena politică mioritică pe ultima sută de metri înainte de startul alegerilor prezidențiale și parlamentare! Cele mai multe bocete au ca izvor de inspirație PSD-ul. Respectiv partidul care atacă „din ce în ce mai virulent și mai critic” PNL-ul, forțându-i pur și simplu pe liberali să încerce formarea unui nou pol de dreapta. Cel puțin asta reclamă peneliștii. Tot PSD este și partidul care vrea să distrugă nu numai România, ci și viitorul USR – după cum se plâng peste tot cetele păstorite astăzi de Elena Lasconi. Și tot PSD este și cel care pune tălpi suveranismului mioritic, după cum acuză peste tot și George Simion și Diana Șoșoacă. Același PSD pe care „indicii temeinice” și „suspiciuni rezonabile” îl indică a fi forța din umbră care a băgat-o pe Șoșoacă în Parlamentul European, dar nimeni nu s-a împiedicat și nici nu se împiedică într-o astfel de poveste.

Acestea fiind faptele, este evident că tema generală a ultimelor două rânduri de alegeri din acest an este cea clasică, respectiv tot ce suflă pe scena noastră politică opintește la împărțirea electoratului în două categorii principale: PSD și anti-PSD. Cel mai greu îi va fi PNL-ului, partid care împarte așternutul puterii cu PSD de vreo trei ani și care nu ascundea, înainte de declanșarea precampaniei electorale, că intenționează să trăiască tot în acest păcat doctrinar și în următorii opt ani. Deziderat care depinde însă și de numărul de voturi pe care PNL îl va obține în toamnă, asta dacă vrea să se poată întinde și el omenește în pat și nu să fie obligat să se ghemuiască la picioarele PSD-ului. Iar cum PNL vrea, liberalii asudă acum să-și reconfirme urgent natura de dreapta, chiar dacă asta înseamnă să strângă din dinți și să înghită tot felul de insolențe și condiții aberante în timp ce negociază (a ne slăbi!) reconstruirea unui pol de dreapta cu Ludovic Orban și Elena Lasconi, plus Traian Băsescu rânjind de după fustele doamnei șefe a USR. Și dacă tot au acceptat să-l aducă pe „ghinion” Iohannis în fruntea partidului lor, liberalii au fost loviți de nenoroc și în cazul lui Ciucă. Un prezidențiabil care doar tras de păr poate avea o șansă să ajungă în turul II.

Deși nu s-a pupat cu Iohannis, tot prost stă și segmentul politic suveranist, și asta, culmea, deși balta lor are pește din plin. AUR și SOS ar putea contabiliza în dreptul lor cam o treime din electorat, asta însă doar dacă cei doi corifei – George Simion și Diana Șoșoacă – ar avea suficientă minte cât să se unească și să pună – dar pe bune! – de un pol naționalist. Pericol care nu paște însă partidele dominante, PSD și PNL, din moment ce prima negociere încercată s-a soldat cu o nouă bălăcăreală în stil Simion-Șoșoacă. Dânsa l-a făcut pe el „golan de cartier” și „politician de grotă”, iar dânsul s-a declarat dezgustat de „comportamentul abject și misogin” al dânsei și a regretat coborârea sa în „cocina” specifică șefei SOS. Drept e și că Simion este singurul prezidențiabil care a pus de-un program (destul de coerent în anumite domenii), dar la fel de adevărat este și că nimic din ce citește el acolo nu intră în sfera în care poate activa președintele țării, iar AUR nu pupă guvernarea sau cel puțin nu acum, după alegerile din această toamnă.

Acestea fiind ultimele evoluții politice de pe malul Dâmboviței, rezultă că lucrurile stau la fel ca săptămâna trecută: activ este în continuare scenariul păstrării „stabilității” prin menținerea unei guvernări PSD-PNL, iar conflictele care ne animă vara și buletinele de știri sunt doar încercările partidelor băștinașe (indiferent că sunt la putere sau fac parte din opoziție) de a trage cât mai multă spuză fiecare pe turta lui. În rest, rămâne cum spuneam la început: ce mai freamăt, ce mai vuiet, dar degeaba.