Acesta este de fapt și motivul care a dus la inundarea spațiului mioritic cu tot felul de știri legate de inevitabila implozie a actualei coaliții guvernamentale. Atât pe dos cât și pe față, peneliștii livrează tone de acuzații și critici menite să convingă electoratul de dreapta că asocierea lor cu pesediștii a fost doar un vis urât, unul căruia au ferma intenție de a-i pune capăt după alegerile din toamnă. Iar pentru a fi cât mai convingători, liberali opintesc deja, vezi Doamne, la construirea unui nou ”pol de dreapta”. Unul format din PNL plus trei formațiuni deja zdravăn zdrențuite electoral la alegerile din 9 iunie: USR, PMP și FP. Pardon! Să nu uităm de minusculul REPER al la fel de minusculului politician Dacian Cioloș și de cea mai nouă producție politică, una marca Cosette Chichirău – Partidul Curaj.

Trecem peste faptul că toate înșirăturile de mai sus nu au cum să ajute PNL-ul să se apropie măcar de 50% (cel mai mare dintre ele, USR, dacă va aduce 7-8% oricât și-ar ridica fustele în cap Elena Lasconi). Trecem și peste prețul exagerat pe care PNL ar trebui să-l plătească (în număr de locuri eligibile pe listele sale parlamentare) și spunem direct că noul ”pol de dreapta” se naște, dacă se naște, gata mort. Odată pentru că nu are cum să înfiripe pe bune o guvernare, după alegeri, fără AUR  – la scorurile actuale aportul UDMR nu-i suficient pentru a trece de 50%. Un AUR care are însă nevoie de dispense de la Bruxelles și Washington înainte de a i se permite intrarea la guvernare, situație în care lucrurile se îmbârligă și mai rău pentru eventual reșapata noastră ”dreaptă”. În plus, câtă vreme nu se livrează pe nicio cale – sursă, bârfă, zvon – o variantă în care marile cancelarii occidentale să abandoneze/revoce ordinul de păstrare cu orice chip a ”stabilității României”, este clar că partenerii externi mizează tot pe combinația PSD-PNL. Concluzia: PNL face eforturi disperate de a-și separa imaginea de aceea a PSD doar în scopuri electorale. După, Dumnezeu cu mila, în politică nu există ”niciodată” iar partidele au dovedit deja că sunt gata să se ”sacrifice” pentru nație și țară. Rămânând în continuare la putere alături de PSD, de exemplu.

PNL, forțat să plătească la greu pentru Ciucă

La fel de adevărat este că disperarea liberalilor nu numai că este reală, dar ea este și alimentată la foc continuu de misiunea aproape imposibilă de a-l băga pe Nicolae Ciucă în turul II al alegerilor prezidențiale. Liberali care sunt cuprinși de depresie la apariția oricărui nou sondaj și nu vorbim despre cele destinate uzului public, ci despre cele reale și păstrate sub cheie de PNL. Sondaje în care Ciucă nu trece de 12-13%, situație în care nici măcar o binecuvântare venită de peste ocean nu prea poate să-l ajute. Dacă se aude că liberalii au fost de acord să dea un număr însemnat de locuri eligibile ”drepților” mici și lacomi, trocul va viza în principal susținerea lui Ciucă. Varianta este posibilă deoarece, odată cu desemnarea unor candidați de la celelalte partide pe listele PNL, formațiunile în cauză au motiv să tragă serios la căruța lui Ciucă din moment ce accederea acestuia în finala prezidențială va ridica și scorul PNL la alegerile parlamentare. Alegeri care, amintim, vor avea loc la o săptămână după primul tur al prezidențialelor, ca urmare un Ciucă în finală devine brusc și locomotivă electorală pentru PNL. Aceasta fiind imaginea reală, poate fi lăsată deoparte povestea cu marele război dintre PSD și PNL. Nu că pesediștii și liberalii nu s-ar detesta cu sinceritate, dar dacă lucrurile rămân tot așa cele două partide chiar sunt ”condamnate” să guverneze împreună și în continuare. Singurul nod gordian real existent în ițele mioritice din acest an este cel reprezentat de modul în care va fi băgată în Cotroceni persoana potrivită. Restul ține doar de o strategie electorală pură, așa că nu este cazul să cânte nimeni prohodul guvernării PSD-PNL.