Geoană, Jolly Jocker la alegerile prezidențiale

Până să candideze efectiv la alegerile prezidențiale, Mircea Geoană este pisica moartă pe care pesediștii și peneliștii și-o aruncă de la unii la alții.

Distribuie articolul pe rețeaua preferată

Obsedat să se trezească din coșmarul pe care-l trăiește din 2009, când s-a culcat președinte al României și s-a trezit viitor fost președinte al PSD, Mircea Geoană speră ca poarta Cotroceniului să se deschidă cu adevărat pentru el în acest an. Speranță alimentată de calitatea second-hand a prezidențiabililor PSD și PNL, respectiv Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, plus faptul că Geoană stă crăcănat pe principalele electorate mioritice: de dreapta și de stânga. Din proiecțiile deja făcute, reiese că Geoană l-ar bate pe Ciolacu dacă finala se joacă între ei doi, dar ar pierde în fața lui Ciucă. Asta însă doar dacă Nicolae Ciucă ajunge în turul doi, variantă pusă la mare îndoială chiar de către peneliști. Dincolo de faptul că atât Ciolacu, cât și Ciucă, l-au fluturat pe Mircea Geoană unul în ochii celuilalt pe post de sperietoare – „dacă nu ne înțelegem, PSD (sau PNL, după caz) îl poate susține pe Geoană” – zvonistica politică atestă că grupări din ambele partide au luat deja contact cu Mircea Geoană. Nu numai pentru a tatona o susținere a candidaturii acestuia, dar și pentru a obține garanții în privința obținerii funcției de premier în cazul în care Geoană ar ajunge chiriaș la Cotroceni. Iar dacă așa stau lucrurile, hai să vedem ce hram poartă cel mai curtat candidat la prezidențialele din această toamnă.

Mircea Geoană, un „Bulă” postdecembrist

Ambasador al României în SUA în regimul Constantinescu, ministru de Externe în Guvernul Năstase, președinte PSD, senator PSD, președinte al Senatului, președinte al Partidului Social Românesc (formațiune fondată după ce a fost mătrășit din PSD – n.r.), adjunct al secretarului general al NATO. Un CV impresionant, mai ales pentru un personaj public recunoscut pentru capacitatea de a comite gafe memorabile. Exemplele sunt multiple: celebrul răspuns – „Nu știm câți suntem în primul rând!” – dat în 2007 atunci când a fost întrebat de presă dacă el crede că serviciile nu au prea mulți ofițeri acoperiți în România noastră, „Eu nu mă tem decât de Dumnezeu și de soacra-mea!”, „modelul pesediștilor în politică ar trebui să fie Pantera Roz”, „Mihaela, dragostea mea”, prematurul țopăit de bucurie la închiderea urnelor la scrutinul prezidențial din 2009. Obiceiul gurii lui Geoană de a vorbi fără el la cârmă l-a făcut pe Ion Iliescu să-l eticheteze drept „Prostănac” – poreclă care a făcut furori în presa vremii. Apropiații spun despre Mircea Geoană că toată viața și-a petrecut-o sub doi papuci: al soacrei și al soției. Ca să dăm Cezarului ce este al lui, trebuie să precizăm și că Mircea Geoană și-a creat, pe cont propriu, o rețea solidă de relații externe (mai ales în rândul politicienilor americani), fapt care i-a și permis să obțină funcția de secretar adjunct al NATO fără niciun ajutor din partea oficialităților române.

Haina îl face pe om, dar sub haine e același om

Ca să completăm portretul, hai să vedem și semnele care arată dacă Geoană ar fi sau nu bun de președinte al României. Cu plus trebuie menționate experiența diplomatică, cunoașterea limbilor străine, relațiile externe, notorietatea internațională căpătată în calitate de secretar nr. 2 în NATO. Cu minus în față este modul prost în care a prezidat/administrat PSD-ul (foarte mulți pesediști își dau ochii peste cap și astăzi când îi aud numele), meschinăria care l-a făcut să ocupe ilegal (timp de mulți ani) vila RAPPS și după ce nu mai era într-o funcție care să-i permită acest favor, cumnatul din dotare condamnat și căutat (mă rog, aici ar fi multe comentarii de făcut, dar nu acum) de autoritățile române peste mări și țări, multe afaceri cu cântec legate de numele și coada soacrei sale, înclinația către lux valorificată deja (de exemplu cazul ceasurilor de zeci de mii de euro primite cadou de la Vanghelie). Cam multe bube în perspectiva unei campanii electorale dâmbovițene.

Geoană, „Grupul de la Monaco” și „Grupul de la Cluj”

În mare, acesta e Mircea Geoană, politicianul obsedat de cucerirea Cotroceniului nostru național, cu bune și cu rele. Rele la care pare să se adauge și un nou șir de relații nepotrivite – capitol la care drept e că Geoană excelează (în 2009 a ratat la mustață Președinția României din cauza unei întâlniri la ceas de noapte cu un amic controversat, celebrul Sorin Ovidiu Vântu). Concret, semnele dau de înțeles că Geoană negociază cu vestitul „Grup de la Monaco” și cu la fel de cunoscutul „Grup de la Cluj” o susținere a sa în cursa pentru Cotroceni. Respectiv, intenționează să se combine cu afaceriștii postdecembriști îmbogățiți din afaceri cu statul și cu pesediștii lui Ioan Rus și Vasile Dâncu – grup foarte bine bazat financiar la rândul lui, dar incapabil să cultive social-democrația pesedistă pe pământurile Ardealului. Bătuți la scoruri rușinoase la toate alegerile, băieții din grupul Rus/Dâncu nu au mai avut pâinea și cuțitul în mâini de mulți ani, cea mai neagră perioadă pentru ei începând odată cu preluarea PSD-ului de către „Miticii” lui Dragnea. Acum, dacă reușesc să-l împingă pe Geoană la Președinție, altă apă va curge la moara lor. Motiv pentru care, în cinstea și spre slava lui Geoană, astăzi se desfășoară la Cluj o ditamai conferință cu iz electoral, „România în Europa. Centru vs Periferie”, organizată de Mișcarea „România Renaște” și unde invitat special este, evident, Mircea Geoană. În calitatea pe care o va pierde în câteva zile, aceea de secretar general adjunct al NATO. Efectul acțiunii nu poate fi cuantificat acum, dar este clar că locația este una ideală: în mod cert, Geoană va avea mai mult succes la publicul din Ardeal în comparație cu un Ciolacu sau un Ciucă. În mod evident, campania prezidențială de-abia a pornit motoarele, ca urmare multe se pot (și se vor) întâmpla în următoarea perioadă. În plus, mandatul lui Geoană la NATO expiră în câteva zile, ceea ce înseamnă că el se va dedica trup și suflet campaniei. Ocazie potrivită să vedem dacă Geoană de astăzi se comportă la fel ca în tinerețe, dându-i încă o dată dreptate lui Iliescu, sau dacă a mai învățat câte ceva.

Distribuie articolul pe rețeaua preferată
pictograma_ASI
Mai multe dezvăluiri
Minune: Mutul Iohannis a căpătat glas! Nu și funcție…

Simona BĂDULESCU

Disperare în PNL: Ciucă bate pasul pe loc

Simona BĂDULESCU

Iohannis și-a scos moștenitorul în lume

Simona BĂDULESCU

Adevăr sau minciună: PSD și PNL, decapitate înainte de prezidențiale

Simona BĂDULESCU

Un Parlament răsărit din iahnie și rachie

Folosim cookies clasificate ca necesare bunei functionari a site-ului. Pentru moment nu monitorizam traficul, nu stocam informatii despre dumneavoastra. Doar folosind formularul de contact avem nevoie de informatiile dumneavostra pentru comunicare.
Vizitand acest site va dati acordul cu privire la folosirea cookie-urilor. Pentru mai multe informatii vizitati pagina POLITICĂ DE CONFIDENȚIALITATE.