Curățarea clasei politice dintr-un vot

Oricât de dezbinați sunt românii, mai toți spun că avem o clasă politică de toată jena și refractară la schimbări în bine. Lansăm noi, odată cu site-ul nostru, o variantă de curățire eficientă și lesne de aplicat chiar din acest an, dacă există voință și susținere: votul alb.

Distribuie articolul pe rețeaua preferată
vot alb

Ce înseamnă <<vot alb>>

Strict tehnic este vorba despre introducerea unei căsuțe fără vreun însemn politic pe buletinele de vot. Iar ștampilarea acestei căsuțe, contabilizarea ei la numărătoarea finală și reprezentarea ponderii acestui tip de vot în componența Parlamentului (prin fotolii goale) va reflecta corect voința românilor care nu acordă credit partidelor aliniate la startul alegerilor și doresc ca voința lor să fie recunoscută oficial. Și în cel mai democratic mod. Nefiind vorba despre schimbarea structurii Parlamentului nu este necesară nici modificarea Constituției – principala piedică invocată de politicieni atunci când sunt somați să respecte referendumul din 2009.

La fel ca toate celelalte, voturile albe se numără și ponderea lor totală se scade din numărul de parlamentari calculat la nivelul țării în raport cu numărul populației, Ce rămâne se repartizează partidelor proporțional cu numărul de voturi obținute de fiecare, În ceea ce privește redistribuirea voturilor obținute de formațiunile care nu ating pragul minim trebuie regândit modul de calcul, eventual și nivelul pragului minim, dar soluții se găsesc în mod cert.

Concluzia: dacă partidele/politicienii sunt buni și reușesc să-i convingă pe alegători capătă o ștampiluță în căsuțele lor iar voturile albe au o pondere mică iar candidații ajung în număr mare în Parlament. Dacă nu, Parlamentul se populează cu un număr mai mic de aleși. Situație în care, pe lângă avantajele materiale substanțiale si imediate pentru bugetul de stat (cost cap parlamentar român egal 10.000 euro pe lună), distinșii politicieni nu ar mai putea să ne împuie ani de zile capetele cu marea lor cotă de reprezentativitate de care se bucură. Reprezentativitate calculată într-un mod de-a dreptul pervers la finalul oricăror alegeri după cum vom arăta în continuare. Pentru exemplificare folosim cifrele și scorurile rezultate la ultimele alegeri parlamentare, cele din 2020.

Conform datelor oficiale și verificabile oricând, la alegerile în cauză prezența a fost de 33,24%, adică din totalul de 18.191.396 de români cu drept de vot s-au prezentat la urne 5.901.915. Situație în care cinci partide – PSD, PNL, USR, AUR, UDMR – au avut scoruri mai mari de 5% și au ajuns în Parlament. Ponderea fiecăruia: PSD – 33,24%, PNL – 28,9%, USR – 15%, AUR – 9%, UDMR – 5,74%. Așa scrie negru pe alb în analele Autorității Electorale Permanente și cu cifrele acestea ne scot ochii politicienii de aproape patru ani invocând reprezentativitatea de care se bucură. Niciunul nu suflă o silabă legată de faptul că aceste procente se raportează doar la prezența la vot. Una absolut penibilă, de doar 33,24%, ceea ce nu-i împiedică pe politicieni să-și trâmbițeze oricât de des suportul cetățenesc de care se bucură.

Dacă românii s-ar osteni însă să apeleze la aritmetica simplă, ar descoperi că băștinașa <<creme a la creme>> politică e și mai jalnică decât credeau. Concret, raportate la numărul total de români cu drept de vot, respectiv 18.191.396 la momentul alegerilor parlamentare din 2020, scorurile partidelor care populează (doar câteva ore pe săptămână!) Parlamentul sunt următoarele: PSD – 9.45%, PNL – 8,24%, USR – 5,07%, AUR – 2,96%, UDMR – 1,89%. Șocant dar aritmetic adevărat.

Contestarea acestor calculele prin replici și îmbârligături filozofice legate de binefacerile și costurile democrației este inutilă și deplasată atunci când vine din partea unor politicieni a căror prestație a determinat 66,76 la sută dintre români, adică două treimi din populație, să nu se prezinte la vot după 30 de ani de tranziție. Sau capitalism de cumetrie – așa cum însuși Ion Iliescu a catalogat modelul social indus și păstorit în România post 1989 de propriul său partid, PSD – partidul care a guvernat cea mai mare perioadă de timp ghinionista noastră țară.

De ce le pute politicienilor referendumul din 2009

Am pomenit la început despre referendumul din 2009. Pentru cei care au uitat, reamintim că pe 22 noiembrie 2009 (data primului tur prezidential) românii au votat in favoarea trecerii la un Parlament unicameral format din 300 de alesi. Conform statisticilor oficiale, pentru această schimbare au votat <<DA>> 77,78% din totalul celor 9320240 de români care s-au prezentat la urne în aceea zi. Ca urmare, referendumul a fost validat de Curtea Constituțională și asta însemna că politicienii erau obligați să purceadă la modificările respective.

Clasa noastră politică a spus însă NU si așa a rămas până în zilele noastre, De ce este ignorat cu obstinație referendumul de 15 ani este lesne de priceput până și de analfabeții funcționali cu care, tot în conformitate cu zicerile oficiale, sistemul nostru educațional inundă România de cel puțin două decenii încoace: aproximativ 150 de parlamentari ar rămâne fără locuri de muncă iar din portofoliul liderilor politici s-ar evapora o mulțime de sinecuri destinate apropiaților și/sau cumparării influenței în partide și nu numai.

Este adevărat că modificările impuse de referendumul în cauză sunt greu de făcut deoarece trecerea la un Parlament unicameral impune modificarea Constituției. Se putea oricând însă – și se poate în continuare – să se respecte voința românilor și să se aplice parțial referendumul în cauză. Respectiv să se limiteze, printr-o simplă lege, numărul de parlamentari la trei sute, senatori și deputați la grămadă, Măsură care nu numai că ar diminua serios numărul semidocților (sau chiar zerodocților în multe cazuri) care trec ca niște lebede mute prin Parlament timp de una sau mai multe legislaturi, dar ar aduce și economii de 18 milioane de euro anual la bugetul de stat (150 de parlamentari x 10.000 euro/lună x 12 luni). Iar dacă adaugăm și pensiile speciale de care surplusul (total inutil) de parlamentari vor beneficia în viitor, socoteala arată și mai bine dar din păcate doar pentru noi, nu și pentru politicienii care au în mâini pâinea și cuțitul. Nouă ne este rezervat doar circul de care pare că nu ne mai săturăm deși au trecut mai bine de 30 de ani de la premieră.

Distribuie articolul pe rețeaua preferată
pictograma_ASI
Mai multe dezvăluiri
Minune: Mutul Iohannis a căpătat glas! Nu și funcție…

Simona BĂDULESCU

Disperare în PNL: Ciucă bate pasul pe loc

Simona BĂDULESCU

Iohannis și-a scos moștenitorul în lume

Simona BĂDULESCU

Adevăr sau minciună: PSD și PNL, decapitate înainte de prezidențiale

Simona BĂDULESCU

Un Parlament răsărit din iahnie și rachie

Folosim cookies clasificate ca necesare bunei functionari a site-ului. Pentru moment nu monitorizam traficul, nu stocam informatii despre dumneavoastra. Doar folosind formularul de contact avem nevoie de informatiile dumneavostra pentru comunicare.
Vizitand acest site va dati acordul cu privire la folosirea cookie-urilor. Pentru mai multe informatii vizitati pagina POLITICĂ DE CONFIDENȚIALITATE.