Conform folclorului mioritic politic plus surselor din domeniu, USR și AUR sunt două partide moșite de servicii. De SRI și SIE mai exact. Spre deosebire de AUR, USR a beneficiat din plin (până prin 2021) și de susținerea progresiștilor de peste mări și țări, implicit a lui George Soros. Infantilismul politic (și nu numai) de care au dat dovadă mulți lideri useriști, plus intrarea mișcării progresiste în declin atât în America de baștină, cât și în Europa, au permis mătrășirea USR-ului de la guvernare. De rest s-au ocupat useriștii înșiși, care de trei ani încoace se bat ca chiorii între ei și țin cu dinții, în mod public, de toți ”penalii” lor. Declinul USR (a cărui paternitate îi este atribuită, local, lui Florian Coldea) a lăsat spațiu liber pentru altă prospătură politică, AUR. Moșit, conform gurilor rele, de SIE, AUR a fost lansat în direcția opusă: către segmentul suveranist/naționalist. O alegere firească din moment ce segmentul român progresist era deja dezamăgit de useriști, deci greu de momit din prima cu un nou partid. Apărut brusc din spuma internetului în 2020, AUR a prins imediat aripi și a crescut ca Făt-Frumos în sondaje până aproape de debutul primelor alegeri din acest an, cele din 9 iunie. Când, ce să vezi, minune mare, AUR și-a pierdut brusc avântul. De ce vorbim acum despre AUR și USR? Simplu, pentru că ele au fost folosite pe post de sperietori și de PSD și de PNL. Pesediștii au lăsat să se înțeleagă că ei pot face majoritate și cu AUR, nu numai cu PNL, asta după ce peneliștii au trâmbițat că se screm să facă un nou pol de dreapta cu USR.

Dincolo de orice strategii/cafteli de campanie, cert este că toate cancelariile occidentale doresc ca ”stabilitatea” României să fie asigurată tot de PSD și PNL. Fapt binecunoscut, de altfel, și de pesediști și de liberali, dar ignorat de grupuri din ambele partide. Motivul: dorința aprigă de a ajunge ele la putere atât în partidele din care fac parte, cât și în administrația de stat. Și mai clar spus, există pesediști și liberali care doresc ca partidul lor să umfle tot potul, adică să dea și președintele și premierul. Și asta chiar dacă, în cazul PNL-ului, singura variantă (hai să-i zicem) câștigătoare ar fi aceea în care Kovesi ar ajunge la Cotroceni și Iohannis la Victoria – caz în care liberalii s-ar alege, în fapt, doar cu praful de pe tobă. Realitate deja demonstrată de când liberalii stau la mila lui Iohannis, dar care depășește puterea de înțelegere a minților peneliste.

Ghinionul a pus pleoapa pe Simion și Lasconi

Aceasta fiind situația, interesant este că, brusc, cele două partide de rezervă, AUR și USR, au început să aibă probleme interne. Europarlamentar și locomotivă a AUR la alegerile din 9 iunie, Cristian Terheș a întors dosul partidului care i-a asigurat un nou loc în PE și a anunțat că este liderul unui nou pol politic: Partidul Național Conservator Român. Formațiune pe care nu numai că o va conduce, dar o va și reprezenta în cursa prezidențială, iar asta înseamnă că Terheș îl va păgubi pe George Simion, prezidențiabilul AUR, de niște voturi. Cât de multe sau cât de puține se va vedea atunci când Simion va rata – sau nu – intrarea în finala pentru Cotroceni.

În cazul USR, lucrurile sunt și mai complicate. Pe de-o parte, compunerea listelor parlamentare i-a isterizat pe amatori suficient de mult cât în public să se vorbească din nou (și nu de bine) despre Vlad Voiculescu și ceata lui de atârnători la liste și la funcții. În plus, nimbul Elenei lor este întinat de o colaborare pe care Lasconi ar fi avut-o, în anii 2001 – 2002, cu fostul director SRI Radu Timofte. Aruncată pe piață dinspre PNL, acuzația a fost parată penibil de prezidențiabila Lasconi care nu a zis nici da, nici nu, dar a amenințat că va cere ea CNSAS-ului să-i purice de securism pe niște liberali. Culmea este că unul dintre ei avea doar 8 ani în 1990…

Nu știm de ce ghinionul lovește acum AUR și USR. Știm însă că băgarea în corzi a prezidențiabililor George Simion și Elena Lasconi îl poate avantaja pe codașul liberal al tuturor sondajelor, Nicolae Ciucă. Vor exista voci care să spună că pe Marcel Ciolacu l-ar avantaja un tur II cu George Simion. Așa o fi, dar să nu omitem că accederea lui Simion în finală ar ridica în mod cert și scorul AUR la parlamentarele care au loc între cele două tururi prezidențiale – element care ar putea complica/încurca ecuația formării majorității guvernamentale după alegeri, așadar mai bine nu.

Geoană nu se dezminte

Dacă sunt neutralizați Simion și Lasconi, în calea unei finale prezidențiale Ciolacu – Ciucă s-ar mai putea interpune doar Mircea Geoană. Personaj care târcolește de multe luni cursa prezidențială și despre care voci avizate spun că își va oficializa startul către Cotroceni în următoarele 8 – 10 zile. Până atunci, trebuie să menționăm că Geoană a fost deja prezentat drept ”președintele României” la Forumul GLOBSEC, care s-a desfășurat vineri la Praga. Un fel de glumiță pusă la cale de Geoană împreună cu prezentatoarea forumului. Dacă ne amintim și de noaptea din 2009, când Geoană s-a culcat președinte al României și s-a sculat simplu președinte al PSD, putem glumi și noi spunând că Geoană a obținut și consumat deja al doilea – și ultimul! – mandat prezidențial. Unul și mai scurt ca în 2009, dar asta e.