Adio, dar rămân cu tine!

Gabriela Firea închide robinetul acuzațiilor și amenințărilor și îi zâmbește dulce lui Marcel Ciolacu. Contra cost, evident, respectiv pentru un loc eligibil pe lista europarlamentarelor, conform ultimelor zvonuri de profil pesedist.

Distribuie articolul pe rețeaua preferată
firea-cu-ciolacu

Toate furiile, isteriile și amenințările proferate timp de săptămâni bune de cuplul Firea-Pandele la adresa lui Ciolacu s-au fâsâit peste noapte. Firea a îngropat oficial, ieri, securea războiului și chiar a jurat să facă tot ce poate pentru a-l căpătui pe rivalul Cătălin Cîrstoiu cu scaunul de primar al Capitalei. Și mai exact, Firea și Sebastian Burduja (cel de-al doilea mare perdant în bătălia pentru stabilirea candidatului PSD-PNL) vor coordona amândoi campania electorală a lui Cîrstoiu. Pentru naivi, vestea sună bine și finalul are aer de happy-end. Pentru restul (iar Ciolacu face cu siguranță parte din acest rest), convertirea lui Firea de partea deciziilor luate de liderii PSD și PNL este egală cu o tragere vârtoasă a sirenei de alarmă înainte de un pericol iminent. Iar dacă tot se încearcă băgarea unui (alt) doctor pe gâtul administrației Capitalei, hai să disecăm situația.

<<Pupat Piața Independenții>> în variantă pesedistă

<<Decizia Coaliției de guvernare este una clară și nu mai avem timp să o disecăm. Trebuie să recuperăm timpul pierdut pentru că avem un scop comun: salvarea Capitalei>>. Astfel și-a justificat Gabriela Firea, ieri, hotărârea de a trece de partea liderilor Coaliției și a candidatului rival, doctorul Cătălin Cârstoiu. Asta după ce aceeași Firea a alimentat non stop zvonerii politici și mass media cu informații legate despre iminenta sa plecare din PSD, urmată de depunerea unei candidaturi pe cont propriu pentru PMB.  

La prima vedere se poate conchide că Firea s-a cumințit și asta după ce Ciolacu a omenit-o cu promisiunea unui loc de europarlamentar – așa cum susțin gurile rele. Mult mai bănos în comparație cu un loc de parlamentar băștinaș ce-i drept, dar ne îndoim serios că pe Firea o interesează situația conturile ei bancare. Mai plauzibil este că aceasta percepe propunerea drept o trimitere în exil din moment ce postul de la Bruxelles o înstrăinează de jocurile interne din PSD. Iar la cum stau lucrurile, pare într-adevăr că Marcel Ciolacu vrea să scape de Firea și să-i diminueze influența în partid expediind-o la Parlamentul European pentru următorii cinci ani. Dacă acceptă, Firea nu o face în niciun caz din naivitate (departe de ea așa ceva), ci doar pentru că nu are de ales câtă vreme candidaturile stau toate în pixul lui Ciolacu. Concret, un refuz ar putea-o lăsa și fără un loc în Parlamentul nostru iar funcțiile deținute în partid nu sunt suficiente pentru a-i menține la cote ridicate aplombul public.

Pe de altă parte, acceptul doamnei de a coordona campania candidatului Cîrstoiu poate ridica problema trădării în mințile mai perverse. Care pot lua în calcul varianta în care Firea intenționează de fapt să-i pună, pe șest, piedici lui Cîrstoiu. O abordare mai curând greșită dacă te gândești că și coordonatorii de campanii electorale au cota lor de responsabilitate în succesul sau eșecul candidaților susținuți. Numind-o la conducerea campaniei lui Cîrstoiu, Ciolacu a aruncat practic pe umerii lui Firea o mare parte din responsabilitatea rezultatului iar asta înseamnă că acesteia îi va fi foarte greu să-l pună la zid doar pe liderul PSD în caz de eșec. Mai probabil este că Firea a decis să rămână cum poate mai bine în joc visând la perioada de după alegerile prezidențiale – cel mai prielnic moment pentru mătrășirea lui Ciolacu de la vârful PSD.

Cu sau fără Firea moț, PSD se apropie cu pași mari de era post-Ciolacu

Dincolo de orice demers al lui Firea și de toate colcăielile din PSD, realitatea este că mandatul lui Ciolacu de președinte al PSD expiră după prezidențialele din acest an, indiferent de modul în care se vor desfășura lucrurile. Dacă ajunge cumva președinte, Ciolacu nu va rămâne în mod legal lider de partid. Dacă ratează Cotroceniul în această toamnă, Ciolacu va fi sacrificat în mod ritualic de pesediști, urmând astfel calea bătătorită de precedesorii săi în fruntea acestui partid. O șansă mică de scăpare a lui Ciolacu ar fi aceea în care el ar rămâne șeful Guvernului și ar reuși să-i aburească pe pesediști să-l absolve de vina de a nu candida în numele partidului pentru Cotroceni. Adică să-și convingă colegii să accepte repetarea scenariului cu susținerea unui candidat prezidențial <<independent>> de dragul propășirii neamului și binelui general – variantă nu imposibilă, dar greu de crezut acum. Cert este că, până să se alinieze astrele politice dâmbovițene, o certitudine există: Gabriela Firea visează încă de pe vremea lui Dragnea la șefia PSD și în plus îl urăște cu patimă pe Ciolacu după ce acesta i-a trântit în nas ușa Primăriei Capitalei. Ca urmare, marea scenă a împăcării cu zâmbete și pupici de ieri este fără doar și poate o reeditare modernă a celebrului concept caragelian <<pupat Piața Independenții>>.

Distribuie articolul pe rețeaua preferată
pictograma_ASI
Mai multe dezvăluiri
Minune: Mutul Iohannis a căpătat glas! Nu și funcție…

Simona BĂDULESCU

Disperare în PNL: Ciucă bate pasul pe loc

Simona BĂDULESCU

Iohannis și-a scos moștenitorul în lume

Simona BĂDULESCU

Adevăr sau minciună: PSD și PNL, decapitate înainte de prezidențiale

Simona BĂDULESCU

Un Parlament răsărit din iahnie și rachie

Folosim cookies clasificate ca necesare bunei functionari a site-ului. Pentru moment nu monitorizam traficul, nu stocam informatii despre dumneavoastra. Doar folosind formularul de contact avem nevoie de informatiile dumneavostra pentru comunicare.
Vizitand acest site va dati acordul cu privire la folosirea cookie-urilor. Pentru mai multe informatii vizitati pagina POLITICĂ DE CONFIDENȚIALITATE.